cartea fiicei risipitorului

imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

şi chiar şi după ce ne săvârşim întru domnul ne desparte o alee
chipurile în două feluri de îngeri şi sfinţi
unii cu fruntea spre răsărit alţii spre asfinţit

ninge
visez o lume cu mai puţini dinţi pentru dinţi şi ochi pentru ochi
o lume cu pâine pentru pâine şi floare pentru floare
cupa plină cu apă cerută de tata când a murit
bătrânul meu care bea numai bere şi vodcă sau sucuri cu arome sintetice
până când l-a lovit prin creştet sau inimă
tată
n-am venit la mormântul tău să-ţi mulţumesc cum spuneai că va fi
tu cel care îmi cerea iertare cu cinci zile înainte să moară
tu cel care a spart atunci în pumn bufonul din porţelan de care mă speriam
când eram copil
ţi-am moştenit sărăcia dar nu şi păcatele
îmi amintesc când jucam zaruri şi canastă împreună
şi aveam amândoi noroc ca porcii
cineva trişa fără ruşine

ninsoarea de ieri s-a aşezat de din sus peste toate mormintele
şi jurămintele
într-un ţinut fără prooroci ca oricare altul
vântul descântă din biblia tatei cu scoarţă stacojie
nu contează în ce parte îţi stă capul tată
chiar dacă nu tu m-ai adus în pântecul mamei mele
fie-ţi amintirea iertată