în patul meu
a murit cineva
îi simt zâmbetul plutind
prin cameră
mi se lipeşte de buze ca un sărut
şi-atunci mă caut în toate oglinzile

văd urme de fum
sub candelabrul tăcerii
luminile se sting şi-n oameni se aşterne durerea
uitarea
o pătură caldă
pe trupul unui cal uitat afară

păşesc singuratic pe apele Styx-ului
ca un Iisus rătăcit
îl dobor pe Charon cu lovituri de vâslă
îl ofer pradă rechinilor albi

mi-aş dori să rămân
dar totul se năruie
pereţii de carne putrezesc

în patul meu a murit cineva
nu plânge mamă
o singură dată se pătează cearşaful cu moarte
cred că o să iasă la spălat