îmi iubesc întunericul
întunericul liniștit de după ultimul jurnal de știri
camera se relaxează, mușchii se destind, papucii de casă sforăie ușor
cablurile ies din transă
pisica mea galbenă se recompune pe vocea lui sam smith
undeva un cuvânt mic mă strigă, îi mângâi creștetul cald
rămâi cu mine îmi spune, rămâi cu mine
e ok îi răspund, noaptea asta dormim împreună, cuvânt mic
deși nu mai încăpem în hărți, deși unul din noi e prea mult
deși împreună nici război nici dragoste nici
președintele doarme noaptea pe o pernă cu buline albastre și se visează copil
cine a mai văzut maimuțe zburătoare
cine a mai văzut dumnezeu fără om
să dormim în linișteala nopții
timpul nostru nu are garanție
libertatea noastră e dureroasă
frica noastră e un cal fără ochi
vino, cuvânt mic, nu mai pune întrebări
îmi iubesc tăcerea, întunericul
marginea asta de cearceaf
marginea asta de viață
în care încap oamenii buni cu inimi cu tot
să nu dăm dintr-una în alta
e târziu, mâine mă voi bloca oricum undeva între doua invazii
și tu nu vei mai fi acolo
și tu nu vei mai fi