nu se răcise bine cuvântul dumnezeu și-l trecea
dintr-o mână în cealaltă ca pe un cartof fript în spuză
șarpele imaginației apăru zvelt bine crescut gânditor
scena se păstrează undeva mi-a zis prietenul meu savatie
pe care dacă îl citești realizezi brusc cât de nemernic ești
de aceea călugărul nu vinde nici un sfert din best seller-urile
voluminoase care îți promit fericirea în fix 30 de zile

la al doilea pahar de vin am realizat definitiv că nu există iad
am scris atunci rapid o scrisoare-manifest în care ceream să se
renunțe la a mai culpabiliza smoala atribuindu-i intenții infernale
iar furcile care or fi avut un rol istoric în proclamația de la padeș
să nu mai fie coborâte fără niciun fel de discriminare în subterane

un tip issac pe care lumea îl mai striga și sirul nu avea imaginația
debordantă cu care melancolicul dante avea să uimească fețe fine
issac gusta măsline negre smoală și dacă îl întrebai despre iad
zâmbea lung atât de ciudat încât mi-era ciudă că nu se inventase filmul
iadul mi-a tradus savatie este un sentiment din care au ieșit mațele
te chinui să le pui înapoi încă o dată și încă o dată de șaptezeci de ori a câte șapte