Acest text se află în Șantierul Literar Hermeneia.com
se făcea că poarta era larg deschisă
oricine putea intra să-ți ofere flori
chiar și grivei te privea cu oarece tandrețe
liliacul îți îmbrățișa umerii
tomberonul răspândea miresme
iar regina nopții zvonuri
despre rochia lăsată să sufoce parchetul
aveam portofelul doldora de corcodușe
casiera de la bancă refuzase să mi le schimbe
cu lei moldovenești
ori măcar cu patru ninse poale-n brâu fierbinți
țineam în dinți
pentru orice eventualitate
trei fire de iarba fiarelor
pe cap purtam o ulcică de lut plină cu vin pelin
numai bun pentru setea ce urma să vină
buzunarele-mi fluierau ca de obicei o doină
maidanezii le țineau isonul
uitând să frământe aluatul pentru covrigi
bătrânii din vecini mă pândeau
de după singurătățile agățate în spatele ferestrelor
nu care cumva să le fur
amintirile dosite în odăile de ținut
în general totul era de o normalitate bizară
doar cireșul mi se scurgea alb la picioare
eram pregătit pentru ce putea fi mai rău
aș fi înțeles că trebuia să rabd de tine
totuși mă ridicasem pe vârfuri
să ajung la înălțimea iubirii
am întins mâinile interminabil
n-am atins decât muchiile ridicolului
unui basm cu harap alb în care
eram spânul
Comentarii aleatorii