Neliniștitele degete
se încolăceau ca șerpii
în sărutul soarelui
inima pusă la tâmplă ca o armă
nu m-a oprit
să caut în locul durut
cuvinte ieșite din minți

ca unul pățit pun ochi peste umeri
mi-e frig de liniștea nopții
n-am strivit nicio clipă
dar sunt legat de trunchiul fiorilor reci
grăbesc auzul și închid ochii
acum înțeleg
orbul știe cum arătă omul doar în vise
vă rog nu beți toată lumina
strălucirea ucide dacă nu zbori.