de câteva luni la paris lucram la bucătărie
învățasem să tai ceapă ca un adevărat bucătar
aveam un tricou alb pe care îl spălam în fiecare seară
de ziua mea am băut o sticlă de votcă
cu colegii moldoveni am dansat în restaurant
iulia îmi trimisese un mail să îmi zică la mulți ani
deja îmi decretasem cea mai tristă aniversare
și așa a început totul ne-am scris până ne-am împăcat
am început să învăț stațiile metroului ca să am ce-i povesti
până atunci nu fusesem atent la nimic tăiam roșii
între pereții mucegăiți parcă dintr-un film de groază
șeful bucătăriei adesea mă surprindea tăind în gol
într-o seară mergeam cu capul în jos
printre blocurile care arătau la fel
eram în mijlocul unei revoluții
am trecut printre revoluționari și printre scutieri
s-au oprit uitându-se la mine până am dat colțul
am văzut-o pe iulia care mi-a dat cu umbrela în cap
dar nu m-a durut pentru că eram fericit că venise la paris
uitasem că trebuia s-o aștept la aeroport

(Nu știam că trebuie să îmi las mușchii moi când sunt deprimat.)