umbra mi-e întreruptă de plecările tale regulate
de-o vreme n-am mai strâns copacul în braţe
îmi rotesc capul în ideea că face bine la oase
pasărea e o creatură extrem de inteligentă
nu face rău
uneori mai bate din aripi îmbufnată
spre cer
nu zăbovesc
drumurile scrise de mână nu sunt trasate cu rigla
nici nu ştiu cât poate face o scrisoare până la tine
tu aşteaptă-mă
după primul îngheţ

în tăcerea închisă a camerei cu miros de gutuie
îndrăgostiţii s-au întors din excursii
mă simt bine în inimi îngrijite
seară când îşi sărută iubitele înaintea poveştilor
în vocile lor calde n-a fost niciodată război