sînt zile cînd merg pe stradă
lucrurile mă izbesc ca un tren
sînt convins că mi le pot aminti
dar timpul lor trece
devin semințele altor lucruri
un lanț trofic cocoțat pe mine
lucruri care se mănîncă unele pe altele
din care seara nu mai rămîn decît niște brazi uscați
o groapă de mamuți și un pîrîu
îmi spăl picioarele în el
pînă mi se umple inima de clorofilă
și rășină
lîngă foc se aciuiesc tot felul de lupi
despre care mi s-a spus că sînt pe cale de dispariție
uneori chiar cîte o femeie sau licurici
stăm ne privim muți și adormim
mai întîi lupii și apoi eu
dimineața mă trezesc într-o eră glaciară