agonie cînd mințile virile din țara asta și-o trag cu aceiași femeie numită lașitate
vituțile zac bete prin baruri nici una nu mai are vreun sfaț nimeni nu mai dă un rînd
urgie peste semenii mei care s-au lăsat făcuți cizme sau poșete ca niște crocodili nihiliști
agonie cînd demnitatea își bea hainele săracă după ce-a filmat super producții porno
urgie peste cetățeni nu mai sunt locuri de muncă nu mai sunt bani de înmormîntări
agonie cînd luptăm în același război după ce învingem ne împărțim iar în două tabere
cum am făcut în 89 în 96 sau 2004

urgie peste cîmpurile neroditoare ca niște femei frigide și leneșe vîndute necuratului
tractoarele descompuse ca niște insectare uitate în podul bunicii
agonie cînd uzinele se umplu de rugină sînt vîndute la fier vechi iar noi muritorii
ne umplem de frustrare ca de boli rușinoase
urgie peste fiii noștri doctrina izbește puternic și pune în cap învățămîntul
agonie cînd fețele sfinte sunt doar măștile de bal ale demonului
urgie peste țara mea străinii o cumpără cu o roșie

agonie cînd femeile de la țară se aruncă în fața buldozerelor împreună cu copiii
minunile de la noi ajung repede plate ca sticlele de cola lăsate fără capac
agonie cînd o semnătură poate ignora două mii de ani de cultură
agonie cînd cele mai frumoase dimineți din țara mea sunt înainte de buletinul de știri
agonie cînd viața-i pumnul care te izbește în gură în loc de dreptate și taci
agonie cînd îți culci copiii cu cele mai frumoase minciuni în loc de povești

urgie peste capetele plecate în fața unui dumnezeu al absurdului dumnezeul
care se odihnește mereu aici de parc-ar fi întotdeauna duminică
urgie peste chipul femeilor noastre care ies din noapte cu fețe negre ca de miner
urgie peste chipul bărbaților care ies din noapte tot mai singuri mai săraci
urgie peste drepturile noastre încălcate peste umanitatea strivită de corupție & nepăsare
urgie peste toate mîinile ridicate la cer fiindcă nici măcar cerul nu le mai aparține

agonie cînd murim înainte să terminăm ce avem de făcut dar mai ales înainte de inimă
dacă încă n-a terminat să se oprească din pompat
urgie peste adulterul de zi cu zi în care ne bucurăm sexual de propriul orgoliu
înșelîndu-ne credința și speranța
agonie cînd suntem nevoiți să schimbăm între noi chiloții de azi cu cei înroșiți acum 24 de ani
urgie peste capetele lor cînd vom pune cu ură mîna pe par