m-aș încuia într-o biserică goală ca o femeie la treizeci de ani
și nu aș ști de unde intră acvilele nici de ce cade peste mine o
pudră de argint uită-te la mine Doamne și spune-mi ceva despre
Tine pentru că sunt zile când am impresia că nu știu nimic
dă-mi o palmă hai două trei dar nu e stilul Tău am lăsat guma
de mestecat afară și mă îmbăt de singurătate ca atunci când
simțeai nevoia să pleci în noapte și să te rogi mult eu nu știu ce
credeau ucenicii Tăi dar mă plimb în această clădire ca prin
orașele mici de provincie unde mai vezi la balcoanele curate
rufele întinse și cred că va veni într-o zi cineva aici va bate cu
putere să deschid apoi ne va da foc în timp ce capul îmi este
aplecat și lama unui eșafod invizibil porneşte caldă în sus ca
flăcările