Ies din casă fără să intru în lume
ies și mă pun deoparte și o urmăresc din priviri.
Poetul se uită la oamenii-chiftele
se uită la ei și vede un torent care nu îl privește.
Oamenii-chiftele se învârtesc ca unși
se învârtesc rostogoliți de viață
se învârtesc de pe o parte pe alta
se învârtesc indiferent
de câte doage lipsă au în dotare se învârtesc …
Ies din realitate fără să intru în vis
ies și mă pun deoparte și îi urmăresc din priviri pe
oamenii-chiftele mă uit la ei și văd un torent
care nu mă privește. Oamenii-chiftele se învârtesc ca unși
se învârtesc rostogoliți de viață
se învârtesc și se uită la poet și văd în poet un neom.
Însă neomul nu se uită la ei iar poetul nu îi privește.
Ies din lume fără să intru în mine ies și mă pun deoparte
și îl urmăresc din priviri pe poetul-neom. Poetul-neom
se uită la oamenii-chiftele se uită la ei și vede un torent
care nu îl privește. Oamenii-chiftele se învârtesc ca unși
se învârtesc rostogoliți de viață
se învârtesc și se uită la poet și văd în poet un neom
și neomul-poet îi înghite din priviri și le mestecă pe îndelete
învârtelile ca pe niște învârtite.
Însă poetul nu se uită în gura lor iar neomul nu îi privește.
Ies din mine fără să intru în lume
ies și mă pun deoparte și o urmăresc din priviri …