pe la 3:13 am închis ochii
când dorm 1000 de pleoape îmi invadează camera
singurătatea se pliază printre gene şi toarce
întunericul e un sunet

o creatură cu picioroange bate la toate uşile
în visul meu e un leagăn care scârţâie
două femei îşi pierd echilibrul şi
intră ies
intră ies
intră ies
*
dimineaţa îmi trag un glonţ în cap
îmi scuip sufletul în chiuvetă cu pastă de dinţi şi cu sânge
plec mort pe străzi nu mă frec de lumină ca orice animal
hăituit cu geantă pe umăr şi planuri în creier
şi vreau să mă vezi aşa – cel mai paralizat om din lume –
să-mi spui hai să ne spânzurăm de dracu ştie ce
să dormim pe săbii, dragul meu
nu vorbim despre sirop de aripi
copii animale ori plante
eliberăm toţi lupii din noi
îi trimitem să muşte din soare
întunericul va creşte va creşte va creşte
până la sunet va creşte
dansăm morţi într-o groapă comună
în spatele celui mai crud ochi de lumină