Nestingherit, păşeşte prin cuvinte
şi din gânduri îi ies amurguri inedite,
prinse în libertatea unui trandafir
ce-nfloreşte pe paginile de argint .

În lumina Hermeneuticii,
de Cioran e privit ,
cântându-i :
-Duci un râu bătut de timp,
de-atâta timp,
dar sufletul îţi e acelaşi , tânăr,
sfărmat,
arat şi semănat ,
te-ai logodit cu libertatea,
uitată-n pământul amar .

Poet tăcut la fiecare pas ,
glasul i se aude printre cuvintele,
rănilor rupte,
din cicatrici călcate
de vântul răstignit de şoapte .

Dincolo de dincolo a văzut,
ce-a fost,
şi-a povestit în versuri ,
ce este ...

Cu un surâs şi-a privit ochii
agăţaţi de speranţe ,
speranţe mute,
ce-l părăsesc seară de seară ,
iar pe lumină îi dau
o viaţă întreagă ,
crescută-n sufletul lui
...de carte .