cinci degete înfipte în aerul portocaliu
rădăcină din care crește
la fiecare a doua respirație o aripă
salută ștrengărește
apoi îmi șterge noaptea de pe buze
și adună la un loc literele
împrăștiate prin cameră la trezirea ta
cinci puncte pe verticala timpului
prin care dorința de a scrie
se încovoaie și devine cerc
tigrii noștri râd și fac salturi mortale
se face târziu
ca niște soldați trimiși pe front
pumnii se strâng într-un dormitor comun