tăcerile păreau niște pietre
pe care săream odinioară lângă râu
clipele erau talgere
între ele se juca de-a prinselea un fluture
sunete rostogolinde ca niște cercuri de fier
cu care ne jucam când eram copii

cireșele prinse de tine în urechi
seamănă cu doi rinichi de inger
care îți curăță gândurile de întuneric
mă ghemuiesc în pat a trecere
dar simt brațele tale
ancorându-mă de locul acesta
și devenim încet două hârtii
pliindu-ne într-o scară-a-mâții
multiplicându-ne într-o coloană fără de sfârșit

doar monitorul înregistrează mai departe alte tăceri
ca niște radiografii morse dintr-o lume de dincolo
iartă-mă
mi-au dat lacrimile
și ele sunt punți de sare
între două hexagoane cu miere
o clipă de tandrețe în doi
la sfârșitul unei zile frumoase
scară-a-mâții?
ghirlande din hârtie
nu știam
multe te pot învăța
...........................................................................................