chipul meu plin cu nisip
îmi stă ghemuit ca un făt
în palma stângă

celui care strigă
ținând soarele de brați
de la răsărit până la apus
să-mi aducă aminte
de tălpile mele desculțe
i s-a făcut sete
iar eu
deși duc toate culorile
în mâna dreaptă
când privesc deasupra
mă plec dintotdeauna doar culorii roșii.