Am trecut prin multe bucurii şi decepţii
până am uns temerile cu miere
m-am dedulcit pe palmele bătute
şi am scăpat pâinea jos
de dragul caţeluşei mele Cora

Nici picat cu ceară
nu m-ar fi speriat ecoul cântat în prapastie.

am păşit printre intoleranţe
deghizat în omul pe placul tuturor
ca o apă liniştită printre sălcii
abia apoi m-am lămurit
pentru ce-mi trebuie aceste zile şi nopţi
să fac de pază la umbra gândului
când copiii-s plecaţi cu visele lor
şi femeia aşteaptă un semn pe buze

să nu te mai plângi de nimic, îmi spune
să stai,
să miroşi mersul lumii
să te îmbraci în hainele-i in fashion
cu pieptul plin de evenimente
să nu-ţi mai măsori umbra
ca pe o perdea la fereastră
într-o noapte cu lună plină

şi, scrie frumos povestiri cu întâmplări
să se bucure urmaşii
să ştie cum am fost