Dragul meu, marea în noiembrie e tristă ca o iubire pierdută. Dar ce văd, curve, pardon, în holul Continentalului. Animatoare. Marinari în civil, italieni, turci, sirieni, libanezi. Bar cu whisky, şigări scumpe şi fufiţe tinerele, încondeiate, picior peste picior, fumând, vorbind italiana lor de film, ciao-ciao, ma che fai, presto, presto... Va să zică, ne-am redresat. Blonde mici (cârne!) cu ochi fumurii, cu ciorapi coloraţi, brunete focoase, toate însă nur für deutsche, fiindcă în jur nişte băieţi ageri se uită la ele atenţi. Îţi dai seama ce surpriză! Mon amí, isist asupra acestor detalii, nu ca măgar ce sunt, sau că aş fi gata să cad pradă vreunei ispite, ci pentru că unde încep să existe cocote, începe să existe şi libertate. Să fie într-un ceas bun!