Scrum (XVII)

imaginea utilizatorului stefan doru dancus

am început să cad în inima mea
e dureros, domnilor
nu poate o inimă să încapă un trup de om
unii spun că am băut și am fumat prea mult
că prea multă cafea pentru creier
niște prieteni m-au părăsit
alții s-au îndușmănit în epoca asta literară
e dureros domnilor să stai în inima-ți,
să-i asculți tot mai tragicele bătălii cu aerul
să plângi pentru viitorul ei ambiguu,
pentru clipa în care aerul, învins,
va părăsi definitiv câmpul de bătaie.
e cumplit, oameni buni, să țipi ca un copil
în pântecele mamei că vrei afară
că ai cărți frumoase de scris
că ai de cântat melodii inexplicabile deocamdată
că ai de arătat lumii înconjurătoare
câteva sculpturi nemaivăzute etc.
oameni buni, într-una din încăperile
inimii mele plâng eu, eu, eu pentru voi,
nu voi ști niciodată cui vă las.
Și cât v-am iubit!