alergătura până în piaţa eroilor ţi-a smuls toată suflarea
din mijlocul adormit al picioarelor de duminică
primite de la câţiva cocoşaţi neîncălziţi
lângă vitrinele prost iluminate de ochii dependenţilor de timp

caldarâmul înfundat de întrebări întărâta autobuzele
parfumate până la refuz cu trupurile întârziaţilor la masă
să-şi alungească tiptil umbrele galbene
pe asfaltul plin de gropi

mama avea doar câteva primăveri în tâmple
când aflase de mine
pretendentul la viaţă cu drepturi depline
ca un încornorat la tronul Franţei
pentru că nenăscutului să-i fie linişte
a ţinut pleoapele închise
de fiecare dată când simţea halena glasurilor în putrefacţie
bântuind cearceafurile second hand

poate din acest motiv nu am braţele drepte
iar picioarele împrumutate
pe care le port în cutia originală
ca pe un bun de mare preţ
îmi rănesc urechile cu scârţâiturile lor

este absurd să crezi în existenţialitatea dată
fără să cauţi sursa credinţei abrupte
în esenţe impuse ca noţiuni fixe
dar
la ce bun să cerşeşti cuvinte unui mut
când poţi la fel de bine să-ţi obţii certificatul de erou
căzut din burta mamei pe furiş