În seara sfântă
Este adiere de veselie
Nimeni nu e indiferent
Suntem acoperiţi de taina arsă de timp
Dar imposibil de consumat
Trăim prudenţa momentului unic
Al naşterii pruncului
Mereu atent la visele noastre
Ne închinăm cu bucurie
Cu gândul la naşterea năzuinţelor infatuate
Şi a gândurilor febrile
Aruncăm deşeurile interioare
În pieptul oţelit al sugarului
Din prostul obicei mitocănesc
Visăm să nu fim refuzaţi
Sau eventual să nu fim martori ai reculului
Aşa că plusăm mici părţi de intenţii meschine
Pentru a ne păstra autenticitatea
Avem impresia că Iisus a înviat în scop demonstrativ
Nu vedem adevărul gol-goluţ
Deoarece nu putem cuprinde licărirea suavă şi veritabilă
Avem tendinţa să descoperim cu propriile puteri
Şi nu suntem capabili de inocenţa existenţială
Care dovedeşte miracolul istoric.