Sunt lăsat în hambarul cu spaime al nopții
sporadic sosesc lilieci, doar bufnița
pleacă să guste întunericul de-afară
nu mai pot să tac nici să vorbesc,
duhurile trec prin mine, nu mă găsesc,
simt o umbră care nu mă părăsește
calc pe ceață ca pe o spumă de ape
în ținutul vântului fără drumuri.

Cineva mi-a pus îngeri pe umeri
și totul se luminează, dispar arătările
femeile pe care le știu, vin pe defileul dimineții
soarele înflorește mugurii, vin fluturii albi
pe tărâmul smochinilor.
Frumusețea ta se imprimă pe cadranul solar
lumea vine să-și verifice ceasul
și întârzie mereu.