Șoimane la hotare

Are ce are cu tine, soldatule,
gândul acesta nebun de curat,
gândul pe care cu toți l-am jucat
și îl ascundem în pumni și în carne,
sub piciorul grădinii, sub masa din casă,
când povara iubirii și-a morții ne-apasă.

Lasă fruntea lipită de sufletul mamei,
războiul e-n tine, soldatule,
umărul drept contra umărului stâng,
un ochi spre celălalt își rotește oglinda
și-nvață să prindă fugarele roți,
fugarele aripi peste bătrânele bolți...

În nopțile negre și reci
șoimanele răsar la hotare,
caută vorbă prin gesturi lumești
gonindu-ți spre casă flămândele vești

înghețate în cavoul cu Lună!...