Sonet 156

imaginea utilizatorului cvasiliu
E tot orasul

E tot orașul ca un stup de-albine!
Mă bâzâie claxoane; niște duri
Bondari cu jeep, polen de-njurături
Culeg din praf când depășesc pe șine,

Iar pietonul răstignit pe muri
De ceară, sub tsunami, își revine;
Frânez (fac brazdă), să feresc jivine
Comunitare, stoarse și-n călduri.

Ambuteiaj. Sirene. Către Pache
Protopopescu se grăbește VIP-ul.
La umbră de chipiu, Celibidache

Îi nivelează drumul. Prind tertipul
Și îl urmez pedant. Îmi vede chipul
De fraier. Iau amenda. Tot un drac e!

5.III.2008