Sonet 202

imaginea utilizatorului cvasiliu
Iubesc de moarte partea care-mi pleacă

Iubesc de moarte partea care-mi pleacă
Din leagănul de os spre niciodată
Și se întoarce-n vad însângerată
Dar limpede, ca sabia în teacă.

Urăsc de-o viață partea mea posacă;
Pe dinăuntru dragostea e moartă
Și-au început cu degetul să-mi bată
La-nmormântare visele, în toacă.

La dezunire, îngerii, c-o sfoară,
Mă priponesc cu fruntea de pământ,
Îmi scot cu pumnii inima murdară

Și-o zvârlu-n gura câinilor de vânt…
Căci drama între noi e necesară
Și te iubesc cu tot ce eu nu sunt!