Coboară cioclii gerului din lună
Purtându-mă pe umeri spre fiord,
Căci fără tine în trecuta lună
- Noiembrie-am făcut atac de cord.

C-un pumn de zile - cuie de tristeţe,
Mi-au sigilat tot cerul la sicriu.
Mai am în mine-un strop de tinereţe;
Îngroapă-mă în tine încă viu.

Nu-mi aşeza drept cruce înc-o jalbă!
Prin gheaţa încă proaspătă m-atinge
Doar vina că mai singură te las,

Că nu mai esti, de-atâta negru, albă,
Că lacrime deasupra mea vei ninge
Şi c-ai s-aştepţi al verii parastas.