Varianta I

N-am să te-asemui cu o zi de vară!
Ești mult mai luminos și mai cuminte;
Scadența verii îmi aduce-aminte
Că mugurii-n furtună or să piară.

E ochiul paradisului fierbinte
Câteodat’, dar auru-i, pe seară,
Se-ntunecă încet și-o să dispară
Tot ce-i frumos căci timpul nu ne minte.

E vara de pe chipul tău perenă;
N-ai să te stingi de-acuma - nu te teme! -
Și n-ai să simți a timpului cangrenă

Căci vei trăi de-a pururi în poeme;
Iar cei ce te-or vedea rostit pe scenă
Aplaudând te vor purta prin vreme

Varianta II

Să te compar c-o mândră zi de vară,
Când ești atât de tânar și de blând,
Nu-i de ajuns, căci florile-or să piară
Sub vântul aspru, toamna, în curând
Și ochiul paradisului – fierbinte –
Își va-ngropa tot auru-n apus,
Iar timpu-n goană n-o să te alinte:
Tot ce-i frumos schimbării e supus!;
În tine însă vara-i neschimbată
- C-o să ți-o fure timpul nu mă tem! –
Și ai să treci prin valea-ntunecată
A morții-nveșmântat într-un poem.
Prin cei ce-l vor citi și-o să-l recite,
Tu – cel de azi – o să rămâi, iubite!

Sonet XVIII de William Shakespeare

Shall I compare thee to a summer's day?
Thou art more lovely and more temperate:
Rough winds do shake the darling buds of May,
And summer's lease hath all too short a date:
Sometime too hot the eye of heaven shines,
And often is his gold complexion dimmed,
And every fair from fair sometime declines,
By chance, or nature's changing course untrimmed:
But thy eternal summer shall not fade,
Nor lose possession of that fair thou ow'st,
Nor shall death brag thou wander'st in his shade,
When in eternal lines to time thou grow'st,
So long as men can breathe, or eyes can see,
So long lives this, and this gives life to thee.