mintea are culorile curcubeului
uneori uităm de existenţa ei
când culorile se amestecă

alteori o pierdem iubind
o privire e îndeajuns ca stelele să se aprindă
corpul nostru capătă un contur definit
putem să îl vedem să-l atingem
adulmec urmele lăsate de tine
inimile bat simbiotic
devin o matrioşkă în care se zbat zaruri

buzele sunt drumuri prin nisip
în colţul lor apar oaze
ne zidim respiraţia într-o poartă a sărutului
pielea zilelor se catifelează
te prind de-un călcâi despicând întunericul
către a noua dimensiune

oare cum se luminează
cerul sinapselor tale când mă visezi?