există câte un loc adânc
în care pământul e feminin

el intră în tine prin tălpi
urcă precum fuioarele de praf
umple goluri

atunci iau ţărână în pumni
îmi curg printre degete castane
şi înţepenit în timp
îmi arunc gândurile

mireasă tristă în rochia ei
amiaza flutură prin perdea

capul tău somnoros
îmi arcuieşte subsuoara
ca o lebădă

eu dorm şi cobor trepte
tu visezi încleştată pe braţul meu

deasupra oraşului
cerul este de un albastru mort