un poem despre cartofi foamea
ne pune în față o tavă cu cartofi
cartofi prăjiți cartofi fierți
cartofi cu unt cartofi cu ceapă,
cartofi gratinați cartofi umpluți
pur și simplu cartofi
ei care hrănesc copiii flămânzi armatele
domnii eleganți dansatoarele porcii
trenurile intercontinentale nunțile
care fumegă în noapte casele
de pariuri cu papagali care strigă
gold gold gold
cartofi imperiali uriași cartofi țărănești
mici piperniciți aspri dar topindu-se
ca mierea pe limbă
cartofi translucizi grei cu gust de pământ
de sare de sulf ca niște grenade
încolțind la temelia clădirilor sub șosea
în beciuri în silozuri alunecând pe calea ferată
cartofi imperiali cartofi țărănești
la moulin rouge la kolibri kabaretts
albicioși ca tâmpla unui cap bruni
ca pulpa femeii bronzate negri în gamelă
ca înseși apele morții.