Duci totul în spate
ziua și noaptea ca într-o
raniță din primul război mondial
laolaltă cafeaua chibritul țigările al
căror parfum evocă tărâmuri nostalgice
tu gândești toate astea confuz:
blue-jeans, săpunul rexona, reclamele –
the world's favourite beauty soap – și rochii subțiri
pe aeroportul internațional, rujul de buze, oglinjoara,
fondul de ten, pistoletul, creionul dermatograf și trotilul
și mușețelul și rapița înflorind
peste caroseria unui avion prăbușit

mesajul postum
al lui saroyan – ce
se întâmplă acum? – grâul crește, ciocârlia
cade în lanul cu maci

pe urmă nimicuri: cuțite,
furculițe, tacâmuri speciale de pește, subtile
instrumente de tortură și caviarul
pe mesele marilor industriași
se scufundă veneția, continentele
se depărtează câțiva milimetri pe an,
petrolul scade

și viața ta împărțită în câteva epoci
după serialele de sâmbătă seara

o, da, numai noaptea mai poți auzi
marea lingând stânca, plaja și sunetul
de mărgele risipite al scoicilor, dar
turboreactorul sfâșie cerul la ora zero și cinci
în vremea asta undeva dedesubt
într-un câmp un car cu boi scârțâind
cu roțile împotmolite în pulberea lunii oprește
la bariera automată așteaptă să treacă
vijelios expresul de noapte, da, da,
călătorii stau răsturnați în fotolii, în
lumina caldă citesc știri
din paris match din new york
herald tribune din pravda din times
dasvidania
planeta doarme
ceasul bate e târziu
carul pornește încet țăranul
își îngână în barbă
înjurătura
litania...