Soarele îi fură
prea repede roua
zăbrele fierbinţi
se înfig
în pământul care îl strânge
şi-i înlănţuie frunza promisă
corbi tăcuţi
oaspeţi la priveghi
îi pândesc mugurii nenăscuţi
simte lumină în miez
şi inconştient
prelungeşte visul