[nicicând n-am văzut atâtea blocuri colorate la un loc]
pesemne oamenii de aici au ochii lila și miros a fructe de pădure
tu ai zice că a liliac sau a orice care începe cu l spre exemplu a luncă sau a libertate//
cei care locuiesc în balcoanele deschise au pielea albastră de la fluxul mărilor închise în călimară
ăștia se întind pe spate
sub dermă le intră scoicile
peste noapte le înfloresc perle între degetele de la picioare//
mai sunt unii care trăiesc sub pervazurile alea late sub jardiniere și se hrănesc cu pământ
chiar dacă ar fi potrivit să fie bruni
nu
ei se încăpățânează să fie verzi roșii galbeni
în sângele lor soarele amestecă un soi de mere necoapte//

cățărați pe muchia joasă a cerului zidim turnuri scorojite acopetite de zăpezi arse
din crăpături curge sunetul ierbii
ai putea să juri că nu latră câinii că aerul nu miroase a bostani putreziți
că lumea umblă cu tălpile în sus și trupurile copiilor creionează norii cusuți pe limpezimea asta de august//