am născocit atâtea feluri
de-a ne colora ascunzătorile
de nici nu mai ştiu
care e ascunzătoarea mea
şi care-ascunzătoare
e a ta

ne ascundem prin ele la întâmplare
eu nu gândesc când sunt în ascunzătoare
doar nu vreau să mă găseşti
şi
fug în alta

dar
pesemne că palatul ăsta de lumini
aşezate în vorbe liniştite, albastre
în priviri ciclam
turcoaz şi alabastre
este ascunzătoarea ta
de la început

altfel
de ce nu mi-e frică?
privesc cerul plin de culori
şi nu vreau
să mai fug
nicăieri