vladimir -
beau sirop de migdale pe terasa aceleiași cafenele
ca un animal înstrăinat în oaza de sânge
a unei păsări cu penele ruginite prea devreme
imaginea unei femei mi se prelinge pe retină
abandonându-se apoi nisipului arămiu
umbra câinelui meu mă urmează cu vertebrele smulse
până când mirosul iute al deșertului ne acoperă urmele
Leila își mângâie șoldurile despuiate mă ispitește
să-i ating pletele negre precum un început de dorință
îi cuprind sânii cu patima neguțătorului de iluzii
adulmec pe Dumnezeu tainuit în femeie ca un parfum
Poezie:
Comentarii
Virgil -
"adulmec pe Dumnezeu tainuit în femeie ca un parfum" suna frumos dar stii tu bine ca ideea asta a cam inceput sa se repete la tine. siropul de migdale mi se pare o introducere cam simpluta iar "oaza de singe" mi se pare o gaselnita fortata primele doua versuri din strofa a doua insa sint remarcabile: "umbra câinelui meu mă urmează cu vertebrele smulse până când mirosul iute al deșertului ne acoperă urmele" deci ma lasi cu "mixed feelings"
vladimir -
Virgile e vorba despre rescrierea unei idei valorizate intr-un text mai vechi... adulmecarea (gest de salbaticiune, primar prin excelenta) unui Dumnezeu care se ascunde in femeie ca un parfum s-a vrut o sinteza a atitudinii mele fata de dame... "oaza de sange" e un fel de a zice ca in jur totul e mort, e desertic... poate ca spus cam prea dur... am sa ma ganesc la altceva aici. In partea a doua, ma iarta, am cazut in hedonism... n-am mai avut destula inspiratie. Multam de feed-back.
Thorkild -
"imaginea unei femei mi se prelinge pe retină abandonându-se apoi nisipului arămiu" - frumos formulată, însă îmi pare puțin facilă. A doua strofă are un început de excepție. Totuși, "pletele negre precum un început de dorință" este iarăși, cam uzitat. Final reușit!
vladimir -
Thorkild... poezia este una de stare si se bazeaza nu pe o intelegere rationala ci pe una senzoriala... ai dreptate cu pletele acelea. Multumesc pentru opinie.