mă aflu în afara oricărei convenţii,
în afara zidurilor spoite cu numere şi iluzii
peste drum de ospiciu;

privesc cum şeful tribului deghizat în mort
lipeşte tapetul fumului pe vitrine îndoliate;
mi se interzice să privesc în mijlocul cercului
cum cămăşile părăsesc oamenii
- mânecile lărgite prevestesc noi viituri -
mă aflu peste drum de puşcărie
deghizat în craniul sărmanului Yorik
o lumină ucigaşă în valuri se revarsă
peste părul femeii de culoarea şofranului.

Peste drum de ospiciu
mulţimea se agită, mulţimea dă din coate
poliţiştii dau în cranii cu bastoane electrice
cineva, strigă: “aici va avea loc alegerea,
aici se va vota numărul meu,
care se va multiplica, va creşte
odată cu numărul morţilor
-pariez că şi taică-meu
a vo(mi)tat pentru mine-”

În mucegaiul camerei
geamătul înfloreşte, prinde rădăcini,
mâinile îmi sunt jumătate înăuntru,
jumătate în afară pe indicatoarele
care arată drumul spre tunel,
arată clopotele prăbuşite,
ceasurile încremenite…

Flăcările curg din părul femeii,
râsul ei – ca o mitralieră –
se-aude prin noapte.