mie mi se pare că Lucia Marinescu (totem) şi Elena Vornicescu (visătoare) e una şi aceeaşi persoană.
aceeaşi linie de abordare a textelor, aceeaşi imagistrică, acelaşi repertoire, aceleaşi greşeli de ortografie, aceleaşi argumente în a se scuza, acelaşi mod de atac şi apărare. jurist? medic?
am îndoielile mele.

despre text, aşa ar trebui aşezat:

Se rup firele electrice
sub greutatea
întunericului.
Rămân doi stâlpi,
singuri şi despărţiţi...
Jos
doar urme de scânteie,
ceva ce-a fost şi s-a sfârşit...
Trec zile, nopţi, ani de-a rândul
şi îi învăluie frigul.
În neştiinţă lumea piere,
lăsând în noapte durere.