dezacordat
instrumentul meu liric
zace pe burtă
bolnav de tromboflebită
sunetele fără lumină
coarnele unui melc mi le ia
şi dă cu ele de ulmi scuturându-le notele false
pătura de cuvinte uscate ia foc
acoperind cu cenuşă gâtul metalic

taci
taci fără gură
îmi spune dimineaţa
când mă trezesc şi
vreau să fac o tăietură cu limba
în carnea murdară a lumii
şi tu eşti o sită
prin care strecori cămila
şi tu
şi tu propovăduieşti apa şi bei lacom răchia
ca popa chervase

atunci tac şi postesc
frâul devine cunună de lauri
caii trec înaintea căruţei
aşa cum se cade

îmi pun toate cuvintele la loc
în dulap
închid călimara
şi mă culc liniştit
pe-o ureche