și

....

dacă ți-aș spune că nu există dumnezeu
că în tine una după alta
sunt bătăile unei industrii
care sângerează

***

ai vrea să mă auzi bătând la ușa ta
cu pieptul ca un soare cald

....
....
....

am putea să mâncăm
am putea să facem dragoste
am putea să stăm măcar o clipă

să ne privim

singuri

...

și răsuflările noastre

....
....

aș putea să mă așez în fața oglinzii
cu toate discurile albe albe
să îmi scot machiajul
crema
fondul de ten

dacă ți-aș spune ceva tu ai tăcea
te-ai uita la ceas

...

aproape ai simți acele oscilații mici vibrânde
ale spațiului
și uneori ai simți că ai vrea să mori
să te culci sau să mori

...

m-ai întreba
cine este fata asta
care se substituie cu părul ei blond
roșu

cu uitarea de pământean
cu eclipsele rochiei ei albastre

...

tu nu crezi că dumnezeu m-a făcut/
m-a adus aici
ca să fie sigur că îi pasă

****

în fiecare seară vine aceeași oră

și

/e atît de târziu în noapte
când tu ai venit la mine

pe autostradă ningea
cădeau corpuri albe
piepturi
aripi

...

nu te-am întrebat nimic
știam că vii de undeva/