S-au dus zilele de vară,
S-au scurs toate ca un fum,
Nici un gând de primavară,
Totu-i scrum.

Mi-au ciuntit din aripi corbii,
M-au trântit fără frunziş,
Mi-au rămas golaşi toţi codrii,
Pe furis...

Mi-au plâns lanurile toate
Cu amar venin pe cale,
Toate au pierit sub frunze
Sub puterea tălpii tale.

Nici o rază de lumină,
Nici tu stea şi nici caldură,
Toate au pierit sub pietre,
Doar din ură...

Mi-este sufletul golaş
Şi plăpând sub adiere,
Nici un verde pe imaş,
De durere...