lumea are nevoie de anonimi

imaginea utilizatorului yester
ars poetica

tremuri de parcă ai scoate țipete interioare
mângâierea mea nu ajută
lumea zice că suntem oameni triști
cu cearcăne false
într-o seară de veghe când va ninge moale
le vom demonstra contrariul
inutil probabil
până atunci
dormim ca distanțele dintre planete
tu îmi vorbești moliciunea de cremă
a vorbelor
iar somnul prin care mergi adâncită
e o tumoare
până voi termina de sfințit sper
definiția de durere amplă a mișcării tale în aer