urmăream fără sens ritmul
respiraţiilor sacadate
scăldate în lacrimi de vodkă
până când din scrumieră,
din cenuşa viselor
două corcoduşe bete
sar pe tobogan
direct în crema de ciocolată

vocea ei îmi flutura prin vene
şi-mi transforma plămânii
în ere glaciare;
câteva momente mute
i-au fost de-ajuns să sape
cu gene false
fiorduri amăgitoare de iubire

expresiile feţei mă luau de ceafă
şi mă lipeau de termopanul
fericirii şi indolenţei;
iar ea privea atotştiutoare
din argon

îmi oglindeam privirea
în cafeaua rece
şi simţeam cum până şi
stările psihotice de ieri
i-ar fi fost mai convenabile