ne-am oprit brusc din fuga aceia haotică, hotentotă, lepădați de orice direcție palestră
pentru că auzeam un song care creștea din pietre pietre
ni se urca pe picioare și dădea radacini în noi cu suculențe melodioase
ne creșteau aripi înauntrul figurii tale domino
mi se goleau toate rezidurile neplivite în anii de secetă
și tu râdeai scufundându-te în cușca sufleurului
facând semne disperate cu mâna pe care deja o înfulecau niște muncitori forestieri
lacomi la vorbe
buni tăietori de abandon, ascuțiți la minte de aerul autohton plin de zicale ilicite

să te trezești fără motiv în lacrimi explicite
să încaleci o iapă tânără în vis
ce lux mi se pare croaziera aceea în care ne-au găsit ascunși în dulapuri
beți morți, cu penele roase pâna la capătul os
erai atât de frumoasă în brațele căpitanului
aveai chipiu cu buline roșii viagere dezordonate de iubiri iubiri
mediocre..