îți scriu de la fereastra unui tren inexistent
și-mi țin respirația
ca un orb
care apucă să-și vadă viața
trecând prin fața ochilor
cu 5 secunde înainte să moară
*
trăiesc de ceva vreme
cu un străin sădit adânc în mine
îmi șoptește la ureche
acolo unde valul se sparge
eu îi răspund
și-apoi îmi e
frică de mine
de tine
intru involuntar
într-un supermarket
acolo
oamenii plutesc în derivă
o mare de meduze
îmi ating pielea
e grație și durere
și îmi spun
uite
sunt aici
în magazinul de lucruri pierdute

*
ține-te bine
de rândurile ăstea
împreună
vom dărâma
castelele cladite de cealaltă parte a lunii
buldozere gigant
valsează ca fred astairs și ginger rogers
în spatele pupilei
și vreau să cred că
sărutul ăsta imponderabil
e un început