nici nu ai deschis gura
şi gerul
a îngheţat pescăruşii în zbor
înapoia ţipetelor de recunoaştere
peste guri de metrou
un lătrat
pavează noaptea sticloasă

ochii mei
pâlpâie
în ţurţurele ce se uită
pe geamul salonului
în care fără milă
mă mai naşti odată.