Viitor ştampilat

imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

am cumpărat de la anticar
Portretul lui Dorian Gray
cu file râncede ca timbrele
dintr-un clasor vechi

alergam spre casă în pas de ştrengar
mirosea a iasomie pe la colţuri
pe străduţele ca labirintul
ascunse în oraşul mare
în rochia mea cu volane

după primul capitol a început ploaia
cu ochii tot mai palizi
citeam cartea zdrenţuită
sub abajurul cu fluturi morţi
ronţăiam ca un şoarece
amintiri despre viitor

la o fereastră un motan cenuşiu
privea dincolo de perdea
gândurile mele
ca nişte melci bolnavi de sinuzită
se târau pe asfaltul umed
fără să mai audă nimic

lumea este câteodată
o oglindă
cu argintul scorojit

Comentarii

- mici chestii -

"cu ochii tot mai palizi
citeam cartea îngălbenită" - palizi/ îngălbenite - prea apropiate, prea mult.

"amintiri despre viitor " - neapărat de scos/ modificat acest megaclişeu.

"ca nişte melci bolnavi de sinuzită" - pare o găselniţă care vizează zâmbete.

Foarte frumos finalul.

Voi modifca îngălbenită în

Voi modifca îngălbenită în zdrenţuită, cred că va fi o asociere bună cu fluturii şi nu la fel de apropiată. Sunt de acord că amintiri despre viitor e un megaclişeu dar nu cred că îl voi modifica, aici nu are valoare de construcţie în sine, e ca un cuvânt prin care desemnez semnificaţia cărţii de la anticar; centrul poemului e lectura unei anumite cărţi prăfuite, ştampilate, cu anumite sensuri ce apar şi în finalul care ţi-a plăcut. Eu în general nu folosesc clişee, aici am simţit necesar. Cât despre melci - poate că e o găselniţă, dar se leagă de anatomia urechii interne şi de inaudibil, pur şi simplu am vrut să fie puţin sprinţar ca o construcţie, în raport cu fuga mea în pasul ştrengarului...vezi tu, eu am un stil puţin constructivist.
Sunt bucuroasă de trecerea ta Adrian şi de sugestii, ştiu că poeziile mele nu plac oricui şi uneori le mai modific în timp.