Se-ntâmplă-n unele dimineţi,
pe când
mă spăl pe faţă,
să mă uit în oglindă şi
să-mi repet vorbele lui tata:
”Păcat
de omul bătrân şi prost, căci
şi-a trăit viaţa degeaba.”

dimineţi în care-mi spun:
te lasă de literatură, tot aşa cum
un zmeu de hârtie
se lasă tras pe sfoară
de mâna unui nebun;
dorind s-o cucereşti cu orice preţ,
într-o bună zi,
ai pariat totul pe un
pumn de cuvinte şi gânduri,
de-atunci,
te pierzi noapte de noapte
în tine însuţi,
ca într-o mină de sare;
bătrâne,
eşti o lume în care,
nu rareori,
înjurăturile ţin locul
ideii de dumnezeu

şi nebunul din tine
se mândreşte cu asta.