chipul fără memorie
piatră
sub care au căzut cuvinte
s-au întors în somn
greieri
cu țârâitul slab în apropierea iernii

tăcerea ca un deșert
se înfige în mine
toamnă prematură
mi-e frig
lumina a fost stinsă
sunt orb în lipsa ta

rămân doar eu
pe timpul meu
în contrasensul minții niciun gând
să lovească liniștea de tot pereții