Mâinile tale mari,
mângâierea nu ştiu să o facă,
umerii puncte de sprijin
mă inhibă.

Noaptea în care am căzut pradă
un fel de eliberare,
dintr-un cerc cu un rezultat
dintr-un contur de forţă.

Teama de animalicul instinct,
trupul meu fragil,
mimat de carnea cuvântului.
O toamnă care mă umple de rod
cu tot ce culeg
până la ultimul fruct,

gutuia de poveste cu miros
când intri pe uşă cu zâmbet.